Chirurgie

In clinica stomatologica Ridere, tehnicile specifice de chirurgie orala sunt folosite doar atunci cand este necesar. Fie ca este vorba despre o extractie sau de proceduri mai complicate, medicii din clinica noastra vor finaliza cu succes interventia. Pentru corecta evaluare apreterapeutica este necesar sa se tina seama de faptul ca regiunea oro-maxilo-faciala nu poate fi rupta de contextul biologic general al organismului, patologia acesteia find strans corelata cu patologia generala. Astfel, pe de o parte, leziunile oro-maxilo-faciale sunt adesea simptome ale unor boli generale (boli metabolice, de sange, lues, tuberculoza etc.), iar pe de alta parte, leziunile oro-maxilo-faciale pot determina manifestari patologice ale intregului organism (septiicemii, bacteriemii, boala de focar etc.). De asemenea, interventiile terapeutice buco-dentare si maxilofaciale pot provoca accidente si complicatii diverse locale si generale la bolnavii al caror teren patologic contraindica astfel de tratamente fara o pregatire prealabila corespunzatoare (diabet, afectiuni cardiace, diateze hemoragice, afectiuni hepatice etc).

Rezectii Apicale

Atunci cand radacina unui dinte este bolnava, aceasta trebuie indepartata cat mai repede. Daca dintele doare sau prezinta infectie, trebuie urmata o procedura care sa trateze aceste simptome. Astfel, se apeleaza la rezectia apicala. In urma acestei proceduri, se pastreaza portiunea de radacina sanatoasa a dintelui respectiv.

De ce sa fac rezectia apicala?

Daca medicul stomatolog indica efectuarea unei rezectii apicale, atunci aceasta este singura cale prin care se mai poate salva dintele. Daca se amana sau se refuza procedura, in scurt timp, infectia se va mari si se va transforma intr-un abces dentar sau chiar de maxilar, iar dintele va trebui extras. Netratate o lunga perioada de timp, infectiile evolueaza si se pot transforma in chisturi. Exista si cazuri in care aceste chisturi se transforma in tumori, unele dintre ele devenind maligne (cancer al cavitatii orale). Dupa o examinare atenta a dintelui din punct de vedere clinic, dar si radiologic, vi se vor face cunoscute optiunile si alternativele pentru tratarea dintelui afectat.

Care sunt etapele rezectiei apicale?

Rezectia apicala este o procedura realizata intr-o singura sedinta, de aproximativ o ora si cuprinde urmatorii pasi:

  1. Se administreaza un anestezic local, astfel incat pacientul sa nu simta absolut nimic. Dupa cateva minute de la administrare, se verifica daca anestezicul si-a facut efectul. Odata cu instalarea anesteziei, se indeparteaza temporar gingia, astfel incat accesul la osul de dedesubt sa fie liber.
  2. Se identifica zona afectata si este indepartat tesutul infectat.
  3. Varful radacinii care a provocat infectia se indeparteaza si se inchide ermetic dintele pentru a nu mai permite trecerea microbilor in os.
  4. Se aplica mici suturi, dupa care pacientul primeste instructiuni postoperatorii si o reteta.
  5. Pacientul va reveni in clinica atat pentru un control de rutina (a doua zi dupa interventie), cat si pentru indepartarea firelor de sutura (dupa o saptamana de la interventie). Dupa 6 luni, se verifica radiologic vindecarea si refacerea osului din zona infectata.

Premolarizari

Aceasta metoda consta in indepartarea completa a uneia dintre radacinile molarilor 1 si 2 superiori si 1 si 2 inferiori, radacina la nivelul careia se afla un proces apical care nu mai poate beneficia de o alta metoda terapeutica. La molarii superiori, si in special la nivelul primului molar, metoda se poate adresa uneia dintre radacinile vestibulare sau radacinii palatinale, cu conditia ca spatiul dintre apex si baza sinusului sa fie suficient pentru a se evita deschiderea acestuia. La molarii 1 si 2 inferiori, daca cele doua radacini nu sunt sudate, se poate indeparta una dintre ele, cu conditia ca radacina restanta sa poata beneficia de un tratament conservator adecvat. In general, radacinile restante, atat la molarii superiori, cat si la cei inferiori trebuie sa aiba un parodontiu sanatos, care sa le confere o buna implantare.

Odontectomii

Odontectomia reprezinta extractia unui dinte aflat intraosos in ocluzie dentara. Este o interventie chirurgicala care presupune incizia mucoasei, indepartarea osului acoperitor, dupa care se continua ca si la o extractie normala. Uneori, poate fi necesara sectionarea dintelui pentru a putea finaliza operatia. Dupa indepartarea dintelui, se face o sutura cu fire neresorbabile, care vor fi indepartate dupa 7 zile de la efectuarea interventiei. Sub sintagma de “incluzie dentara” se intelege ramanerea unui dinte intraosos sau submucos dupa perioada sa normala de eruptie. Pentru a fi considerat inclus, in mod obligatoriu dintele trebuie sa aiba evolutia morfologica desavarsita, iar sacul pericoronar sa fie integru. Cand dintele inclus se afla in intregime intraosos, incluzia este totala sau completa, iar cand coroana dintelui inclus nu este inconjurata in totalitate de os, fiind separata de cavitatea orala, de sacul pericoronar si de fibromucoasa incluzia este partiala. In functie de grosimea planului osos care separa dintele inclus de planul mucoperiostal, incluzia totala poate fi superficiala sau profunda. De obicei, dintii inclusi se gasesc in locul in care, in mod normal, evolueaza germenul dentar sau la distanta, in ectopie (incluzii ectopice). In afara de incluzie exista si anclavarea dentara (Timosca), fenomen care se refera la un dinte sub fibromucoasa gingivala si al carui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala, dar care nu-si poate desavarsi eruptia datorita unui obstacol mecanic, reprezentat cel mai adesea de dintii vecini. Pot fi inclusi atat dintii temporari, cat si cei permanenti sau supranumerari, dar cel mai frecvent incluzia se intalneste la dintii permanenti, urmati, in ordine de dintii supranumerari. Tratamentul acestor afectiuni este reprezentat de odontectomie si dezincluzie.

Dezincluzia

Este metoda chirurgicala conservativa prin care se elibereaza coroana unui molar de minte aflat in incluzie osoasa si submucoasa, excizand mucoasa si tesutul osos din jur, creand posibilitatea folosirii coroanei respective intr-o lucrare poetica.

Odontectomia

Odontectomia dintilor inclusi se impune in toate cazurile in care acestia au produs complicatii septice grave, tumorale sau de alta natura. Indepartarea lor profilactica se face in cazurtile in care nu exista posibilitatea continuarii eruptiei, fie datorita lipsei de spatiu, fie datorita orientarii axului longitudinal de eruptie distal sau mezial. De asemenea se extrag molarii de minte inclusi ectopic.

Chirurgie Protetica

Dupa cum indica chiar termenul, chirurgia preprotetica se refera la necesitatea anumitor interventii anerioare alegerii unui anumit tip de tratament protetic. Orice tratament protetic are ca scop inlocuirea dintilor absenti si refacerea functiilor masticatorii si fonatorii, dar si a fizionomiei pacientului. Trebuie insa tinut cont ca orice piesa protetica in sine nu este decat un artificiu profilactic, intrucat reconstituirea arcadelor creeaza conditii ocluzale corespunzatoare evitarii tulburarilor musculare sau ale articulatiei temporo-mandibulare. Astfel, este considerabil imbunatatit coeficientul masticator, dar nu in ultimul rand, este refacuta fizionomia pacientului. Chirurgia preprotetica se refera la redresarea dintilor aflati in pozitii anormale, adica regularizarea crestelor edentate, repozitionarea bridelor si frenurilor, aditii de os, etc. Cu toate progresele realizate in terapia conservativa a dintilor, in restaurarile protetice fixe, sau mobilizabile, numarul bolnavilor edentati total este in continua crestere. Aceasta, atat datorita cresterii frecventei afectiunilor bucodentare care duc la edentatie, cat si datorita cresterii, in general, a sperantei de viata a oamenilor. Din nefericire insa, nu intotdeauna conditiile morfologice permit restaurari corespuzatoare, impunand interventii chirurgicale preprotetice care urmaresc corectarea unor deficiente ale campului protetic. Aceste interventii preprotetice corecteaza deficientele morfologice localizate la nivelul dintilor-stalpi, al gingiei keratinizate, crestelor alveolare, santurilor perimaxilare si, in cazuri mai rare, relatiile intermaxilare in planurile sagital, transversal sau al dimensiunii verticale. Dupa cum se stie, odata extras dintele, maxilarele sufera o naumita modelare, in care procesele resorbtive sunt mai active decat cele osteoformative. Intrucat o buna parte din interventiile chirurgicale preprotetice se adreseaza edentatului total, problemele de stabilitate, adaptabilitate, integrare si eficienta masticatorie fiind mai dificil de realizat, vom aborda separat elementele clinice care necesita interventii chirurgicale in edentatia totala si in cea partiala.